Beware (Be Where?!) of that!

Un binecunoscut profesionist în comunicare a fost invitat, aseară, la Moise Guran. Nu am văzut emisiunea în timp real, am anunţat-o decuvreme şi am plecat la Sala Palatului să mă dreg cu… Piticul Atomic :), Berezovsky şi, mai ales, cu Mahler – “Simfonia Renaşterii”. Eficient tratament, să ştiţi. 

M-am întors târziu, pentru că Mahler e Mahler şi sub bagheta Atomicului este şi mai Mahler. Mare mi-a fost mirarea când am găsit în news feed impresiile celor care au urmărit emisiunea lui Moise, înainte să mă pun să văd emisiunea înregistrată.

Unii rămăseseră fermi pe poziţii, însă m-a pus pe gânduri starea celorlalţi… Se “înmuiaseră în şoşoni” cu toţii, ca să folosesc o expresie simpatică.. Parcă pusese o vrajă peste public, mai ceva ca o zână bună. Şi mai, mai să i se dea dreptate într-un final. Am constatat o puzderie de reacţii, aproape pozitive. Citez câteva, fără să dau nume şi fără să insist asupra lor, pentru că le consider totuşi (SPER) trecătore:

-        -  “Şi-a făcut temele. S-a descurcat bine. Era de aşteptat. Fain duel.”, DAR îşi revine, salvator spre final… “Dacă nu ești atent pierzi contradicțiile.”. Bine că te-ai prins. Pentru asta te felicit! Aici e important să rămânem cu toţii, în ATENŢIE! Se aştepta cineva că va veni nepregătit? :)

-       -   “... este un tip inteligent şi cu vorbele la el. Pot înţelege faptul că nu este de acord cu noi, dar la faza cu 1% a pierdut definitiv puncte.”  – pe sistemul să-i dăm, totuşi, bila albă...

-        -   “Minutul 15. A degenerat puţin.” … Puţin?! :))

-        -   Ş.a. le recunoaşteţi voi...

Am luat de exemplu câteva reacţii – fără intenţia să generalizez - ale celor care ştiu sigur că au izbit pet-ul de asfalt la Universitate. Nu vă cert, pentru că-mi sunteţi foarte dragi, şi tocmai de asta vreau să vă fac atenţi asupra unor lucruri. Să vă aşezaţi pe funduleţ, tot ca la Universitate, să meditaţi şi să analizaţi ce vi s-a întâmplat ascultându-l pe Mr. C.

Este că are putere de fascinaţie şi de seducţie? Este că un pic, un pic acolo, a reuşit să vă “răsucească” şi să vă cucerească? Şi cât i-a trebuit? 35 de minute de emisie? Ba chiar mai puţin, dacă punem intervenţiile lui Moise. BEWARE (BE WHERE?!) of that!

Dacă vouă vi s-a întâmplat asta (în proporţiile de care vorbim,) gândiţi-vă ce efect are asta asupra echipei lui de creaţie, asupra oamenilor cu care lucrează şi cu care intră în contact zilnic. Este şi asta o stare de geniu. Dar geniul are de ales, nu?

Întorcând întâmplarea pe toate părţile, mi-am adus aminte de o mare lecţie pe care ne-a dat-o un fost profesor de la Ştiinţe Politice, dl. Ştefan Stănciugelu, în anii facultăţii. A venit într-o zi, la curs, pornit. Avea ceva, nu’ş ce. Şi ne-a luat direct: Ce categorie, dintre cele ce urmează, e mai uşor de manipulat: ţăranii, poliţiştii, intelectualii, muncitorii, şomerii…? (redau aproximativ…pentru că “trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri” J). Evident că noi, naivii, am zis-o-n cor: "Poliţiştii!" =))) Ei bine, NU, zis-a profu. Intelectualii, domnilor. De ce? Pentru că reacţionează/răspund la ARGUMENTE RAŢIONALE!!! It makes sense? Deci, ca să fii manipulat nu trebuie să fii prost, din contra :))… Un ţăran autentic, un om simplu de la ţară, e foarte greu de dus cu preşul. Un analfabet care analizează la bunul simţ şi e dus mai des la biserică şi-i căruia-i spune lui inima că ceva – ceva nu e în regulă, se apropie mai sigur de Adevăr decât de alţii mai şcoliţi (mea culpa, câteodată şi la mine!...). Ca să dau un exemplu haios al unui alt profesor de-al meu (de religie, în schimb): “Dacă-i arăţi unui ţăran un telefon mobil, te întreabă “Ce-i Drăcia asta?!”… Imediat ţi-o identifică!”.

Pe lângă lecţia asta de care am ţinut cu dinţii să nu o uit şi să trec prin ciurul ei absolut tot ce mi s-a întâmplat apoi viaţă, personal mi-am dublat norocul (ăla mic pe care-l am...) şi de o auto-disciplină de la care nu mă abat: sunt cerebrală şi raţională până la un punct. De la un punct încolo sunt atentă, liberă şi intuitivă. Păstrez partea analitică dar - atât cât îmi stă în putere - o folosesc şi o supun, cu ATENŢIE continuă, părţii intuitive. Mi-am dat voie să fiu aşa, mi-am educat şi încurajat sistemul de alegeri şi de decizie să meargă pe direcţia asta. Nu e nici uşor şi nici dat, aşa, din cer. Trebuie să munceşti un pic ca să ajungi la asta şi să lupţi permanent cu partea ta raţională. Iar în zona intuitivă nu poate intra decât, Direct, Adevărul. Câteodată e posibil să-l simţi fizic, cald şi împăciuitor în capul pieptului. Iar ceea ce nu întruneşte aceste condiţii-calităţi, nu intră. Simplu :) În momentul în care antenuţele mele SIMT ceva “abnormal in the System”, păi poa’ să vină mama şi tata argumentelor şi la mine tot “DANGER” scrie pe burtieră :)); se ridică-n mine un MărăştiMărăseştişiOituz şi “Pe aici nu se trece!”.

Şi cum să faci, totuşi, să nu te laşi prins în tentantele mecanisme argumentative, atât de perfecte, atât măiestrite în logica lor? Păi să iau un exemplu recent, primit de la Dalai Lama. În a doua săptămână de proteste de la Bucureşti, Dalai Lama se afla pe aci, prin bătătura Europei  (Lituania si Cehia, adică) şi oferea conferinţe, prelegeri publice, învăţături. Pe zi îl ascultam live, online, seara mergeam la proteste. Superbe zile, sincer vă spun.

Iată asupra a ceea ce avertiza Dalai Lama: IPOCRIZIA - “Saying nice things and doing wrong actions/making bad things” – scurt, simplu, cuprinzător; analiză la bunul simţ, la suprafaţa lucrurilor, nicidecum în profunzimea metafizică a lor. Dalai Lama a mers până într-acolo încât, într-una din conferinţe,  a “dat o palmă” Organizaţiei Naţiunilor Unite: toate  rezoluţiile ONU au numai cuvinte frumoase care nu valorează nimic atâta timp cât pacea nu este rezultatul lor – redau cu aproximaţie, din amintire...

… În fine, biblicul  “După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:16) - e unul dintre cele mai eficiente scuturi în faţa jongleurilor de cuvinte frumoase şi a formelor fără fond, scut în care şi eu îmi găsesc refugiul.

Mai jos, conferinţa lui Dalai Lama. Notez că pe parcursul conferinţei a atins nu numai problema diferenţei între declaraţii şi acţiuni concrete, ci a încurajat, ca întotdeauna, practica directă, efectivă a non-violenţei, punând în lumină “Puterea Adevărului” versus „Puterea Glonţului” / “The power of Truth vs. The Power of Gun” (dacă daţi căutare cu “Dalai Lama Forum 2000” veţi găsi toate intervenţiile publice ale lui Dalai Lama în turul European din septembrie).

În rest, să avem grijă de noi şi să avem îngeri tari!

I en l' amor tot és just i necessari

Răpită de mâhnirea pe care ne-o aduce clasă politică şi de exaltarea protestelor din ultimele săptămâni... uit să mai menţionez şi bucuria minunilor care nu întârzie nici ele să apară, învălmăşite, odată cu celelalte. 

Numai una dintre minunile acestea a fost şi magicul concert oferit de HESPERION XXI - LA CAPELLA REIAL DE CATALUNYA, vineri, la Ateneul Român. 

M-a copleşit, ca de fiecare dată, prezenţa lui Jordi Savall. Încerc să definesc ce schimbă apariţia lui într-un spaţiu şi nu prea pot să numesc. Smerenia şi gingăşia cu care se apropie de sunete, de a lui viola da gamba, îmi dă voie să-l asociez numai unei... prezenţe spirituale unice. Forţând, poate, un pic termenii, l-aş putea numi un "sacerdot" al muzicii? Cred că da... Are ceva ce se poate înscrie în linia unei "funcţiuni spirituale" active, în aria muzicii de data asta. 

Singura pată de culoare pe care a afişat-o "sacerdotul" Savall în ţinuta blândă şi sobră de vineri seara, a fost o eşarfă lungă, roşu-burgund. Detaliul m-a trimis direct la rochia superbă purtată de soţia lui, Monserrat Figueras, la un concert pe care l-au susţinut împreună, tot pe scena Ateneului, acum câţiva ani. Era şi ea acolo, cu el. Şi sunt sigură că Jordi Savall a avut grijă să nu lase "eşarfa" asta acasă :).

*Arianna Savall este fiica lui Jordi Savall şi a lui Monserrat Figueras. Iar ce naşte din iubire, tot Iubire creşte şi dăruieşte. Mulţumesc Jordi Savall şi Monserrat Figueras!

Tot en l' amor s' emplena de sentit.
La força renovada d' aquest cor
tan malmenat per la vida, d' on surt
sino del seu immens cabal d' amor?

És, doncs, sols per l' amor que ens creixen roses
als dits i se' ns revelen els misteris;
i en l' amor tot és just i necessari.

Creu en el cos, pertant, i en ell assaja
de perdurar, i fer que tot perduri
dignificant-ho sempre amb amorosa
sol. licitud: així donaràs vida

http://lyricstranslate.com

La doc in vremuri agitate

În ultima vreme tot merg la nişte investigaţii medicale, în urma unor "atacuri migrenoase" cam puternice şi cam dese. Şi, cu ocazia asta, imi dau seama ce oameni interesanţi şi frumoşi sunt neurologii. Sau poate sunt eu norocoasă. Am întâlnit o neuroloagă foarte haioasă, cu un simţ al umorului pe care rar îl întâlnesc la prietenii mei obişnuiţi (no offence, though J). Cred că, în viaţă, indiferent prin ce treci trebuie să nu te iei prea în serios. Şi cred că reţeta asta şi-o aplică şi miss neurolog.

În fine, îmi zice din prima: "Io nu cred că dvs. aveţi buba pe creier, io cred că faceţi atacurile acestea de la stres, muncă în ture şi în mediu tensionat, odihnă pe sponci, oboseală cronică.... ş.a... dar ca să eliminam toate celelalte variante, haideţi să vă fac un EEG/Electroencefalograma.." - "Oookeei", zic.. am învăţat în timp să nu mă opun medicilor, am mare încredere în ei şi mă abadonez total când sunt pe teritoriul lor (si din fericire am avut multe experiente pozitive cu medicii din Ro).

Mi se pun "bigudelele" respective pe cap.. fire peste fire, am senzatii stranii la atingerea electrozilor. încep să mă gândesc la tot felul de tâmpenii şi ajung inevitabil la imaginea mea cu scalpul prăjit de la te miri ce erori tehnice "neprevăzute"... îmi creşte pulsul, înghit în sec de mai multe ori...dar, stai putin, mi-a zis să nu mă mişc! “trebuie să fac ceva..” şi am făcut. Mantre. În mai puţin de un minut am intrat într-o stare profundă de relaxare. apoi meditaţie. din ce în ce mai profundă. care începuse să-mi placă. când mi-a zis că "s-a terminat", aproape că m-a deranjat. La citire totul ok - ritm alfa, simetric, modulat in fusssuri… apoi.. ups!...  unde delta ascutite, “in salve” J … miss neurolog se uită lung şi întrebător la mine, pentru că e “şcolită” la scoala medicinei clasice care îi spune că undele delta inregistrate in stare de veghe sunt considerate “patologice”. şi cum să-i spun că eu am făcut mantre 20 de minute în şir şi că asta acum se vede foaie?!? adevarul e ca nici nu ma asteptasem sa se „vada” negru pe alb, nu mi-a mai stat mintea la asta. vrusesem sa fac putina liniste in minte, pace, frumooos.. desi citisem studii stiintifice cu subiecti supusi analizelor de laborator, in stari profunde de meditatie.. „ufff. ce fac acum?” :)) n-am indraznit sa-i zic atunci dar la urmatoarea intalnire trebuie sa-mi fac curaj sa-i zic, macar asa pentru coroborare date (fara sa excluda unele pe altele):

Cele mai profunde unde din creier sunt undele Delta, foarte lente (mai puţin de 4 cicluri pe secundă), care vin cu o meditaţie profunda. Sunt foarte solide, ca valurile oceanlui, de o putere incredibilă, în calitatea experienţei este solida şi stabila, este foarte dificil de a fi perturbată de conflict, de emotii, de lucruri, care ne sunt contradictorii, de obstacole, de oamenii care ne fac să ne simtim rău şi aşa mai departe. Substanţele care sunt produse numai în această stare de adâncă meditaţie, de exemplu, hormonul de creştere (care, după o anumită vârstă nu mai apar, şi care este important pentru imunitate şi pentru o viaţă în vigoare) şi creşterea nivelurilor de DHEA (hormoni că influenţa actul de umor şi asupra sistemului imunitar); având o frecvenţă extrem de scăzută (0,5-4 Hz), undele delta au cea mai mare amplitudine si joasa frecventa iar prezenţa lor este cel mai adesea asociată cu procesul complet şi amplu al regenerării fizice şi al refacerii ori menţinerii sănătăţii. Delta este starea mintii inconstiente, in care primim informatii care nu sunt accesibile in starea constienta; este starea intuitiei directe, a constiintei profund detasate..

Miss neurolog, ca sa se lamureasca intru totul in privinta undelor mele Delta, a trecut vigilentă la etapa urmatoare: M-a programat, hotarat, la RMN pentru “corelare in context clinico-imagistic”. Bucuria mea! Demult voiam sa fac si investigatia asta, ca sa scap o data pentru totdeauna de toate sfaturile si grijile celor apropiati. Dupa o consultare cu sora in care ne-am amuzat teribil pe faza cu mantrele, m-am dus la RMN decisa să fiu cuminte, să “şed”, nu să şi gândesc (- Mno, ce faci bade? Şezi şi cugeţi? – No! Numa’ şed...). Spre deosebire de EEG, la RMN mi-a plăcut din prima. Pe lângă faptul că începuseră să-mi placă vibraţiile care-mi învăluiau corpul şi capul, ca şi cum mă înfăşura cineva într-un cocon moale de mătase, am simţit cum progresiv încep să “dansez” ritmic în corp şi în afara lui J, odată cu sunetele repetate, calm, ale maşinăriei. Încet-încet, mă prinsese ritmul şi am asociat – pe ne-simţite şi fără să-mi dau seama – singurul ritm exterior care-mi rămăsese ataşat de minte: #unitisalvam #rosiamontana !!! “Fi-r-ar să fie!”, mi-am zis când doamna doctor a venit să mă scoată din cocon şi m-a trezit din protest. “Acum ce scuză mai am?!?” J Şi n-am putut sa-i explic doamnei de ce afişez zâmbetul acela ştrengar, la finalul investigaţiei. 

Azi merg să-mi iau “rezultatele” şi mă gândesc ce-o apărea pe “harta imagistică” atunci când mintea ta şi, de fapt, toată fiinţa ta rosteşte ritmic “Uniţi salvăm Roşia Montana!” 

P.S. am scris in fuga, voi edita textul la intoarcere, acum sunt in mare intarziere :)) voi reveni si asupra titlului. multumesc pentru blandete!

P.S.1. pânza de mai jos a fost pictată cu multă dragoste pentru Roşia Montana şi pentru mine de către prietena mea, Luiza Butaru. trebuia s-o port cumva... la un festival de interpretare muzicală, la Sofia, week-endul ăsta. din motive încă necunoscute mie, festivalul s-a anulat... pesemne, am lucruri mult mai importante de făcut aici, acum, în Bucureşti :) mulţumesc, Luiz drag! Uniti salvăm Roşia Montană!

Romanians are coming and this time they really sing!

Pentru că într-un târziu şi-a dat seama şi primul ministru că ceva nu miroase bine la ICR, mi-am recuperat şi eu o revoltă pe care am avut-o imediat după 15 martie, când la ICR s-a afişat lista cu proiectele considerate neeligibile, şi implict, nefinanţabile de către "onorata", în prezent, instituţie de cultură.

"Corul nostru a participat, aproape an de an, la concursuri, proiecte sau festivaluri internaţionale. Pe oriunde am mers am făcut imagine bună României într-o mai mare măsură decât au reuşit multe programe de promovare guvernamentale. Şi dacă ne luaţi la bani mărunţi veţi vedea cât de grele şi cât de multe ne sunt medaliile.

An de an, ICR ne-a înţeles misiunea şi ne-a sprijinit cu finanţarea sau co-finanţarea proiectelor. Dintr-o dată, anul acesta proiectul nostru nu mai este eligibil. Brusc şi inexplicabil, Fundatia Culturala Sound a depus un proiect care "nu îndeplineşte condiţiile".. actele nu sunt cele care trebuiau să fie.. nu sunt suficiente sau.. nu sunt, dom'le. Ce mai tura-vura! Suntem nişte non-valori care nu meritam suportul ICR. 

Corul Sound îşi propusese să meargă, în iulie, la Festivalul Internaţional Llangollen - International Musical Eisteddfod din Ţara Galiilor, Marea Britanie. Poate şi pentru că în Marea Britanie e nevoie de o schimbare de mentalitate în privinţa românilor. 

Am reuşit să facem asta în Irlanda, în 2005 - când la Sligo, un ziar local titra, încă din 2004, pentru festivalul de anul următor: Romanians are coming and this time they really sing! (povestea e aşa: în 1999, la acelaşi festival s-a înscris un fals cor românesc, care odată ajuns pe aeroportul din Dublin s-a împrăştiat prin toată Irlanda, nici vorbă de participare la festival.. epic, nu?) Am făcut o figura frumoasă în Irlanda, în 2005, şi am salvat ce mai puteam salva din ruşinoasa poveste întâmplată în 1999. 

Şi, revenind la oile noastre - ne alegem întotdeauna proiectele care să aibă un sens reparator, constructiv, educativ, pozitiv pentru imaginea ţării noastre. Care să aducă în lumina lumii valorile autentice româneşti, frumuseţea şi gingăşia culturii noastre tradiţionale. Bineînţeles integrată în patrimoniul universal. Nu am cântat numai româneşte pe unde am mers, ci ne-am amestecat cu străinii şi le-am cântat pe limba lor, am învăţat să-i iubim şi i-am făcut să ne iubească. 

Nu o să uit niciodată lacrimile irlandezilor din catedrala în care am cântat în ultima zi de turneu în Irlanda. După Sfânta Liturghie de duminică, am dat un concert cu piese religioase şi, la final, am cântat o doină de-a noastră. Irlandezii nu ştiau de ce le curg lacrimile pe obraz, dar inima şi sufletul au propriile legi de comunicare.. care (se pare) nu pot fi înţelese de cei care sunt obişnuiţi să lucreze numai cu ştampila.

Şi totuşi vreau să cred că vom ajunge în Marea Britanie şi fără sprijinul ICR. Dacă şi voi consideraţi că merită investit în misiunea pe care o avem, ne puteţi sprijini folosind butonul de donaţii al paginii noastre de facebook (Sound Choir) sau pe site-ul corului http://www.choralsound.ro/en 

Vă mulţumesc şi sper să ne fiţi alături şi în sala de concert, atunci când vom avea din nou bucuria să ne aflăm în faţa publicului nostru."

20 de femei inimoase au lucrat la construirea centrului pilot pentru persoane cu dizabilități ”Casa Mihail”

comunicat

Pentru a susţine şi promova proiectul Casa Mihail

Habitat for Humanity România a organizat evenimentul Women Build

Habitat for Humanity România a organizat prima ediție a evenimentului ”Women Build”. Cu această ocazie 20 de femei curajoase au lucrat pe șantierul Habitat din satul Novaci, judeţul Giurgiu, pentru a ajuta la construirea unui centru pilot pentru persoane cu dizabilități, numit ”Casa Mihail”. Doamnele au lucrat la armătură, la etrieri şi la fundația casei, aceasta fiind în faza de început a construcției.

Proiectul pe care mișcarea ”Women Build” îl sprijină va asigura o locuință pentru 6 persoane cu dizabilități mintale care acum locuiesc în centre rezidenţiale aparţinând DGASPC. Casa va fi complet accesibilizată şi se doreşte a deveni un model de incluziune şi valorizare socială a persoanelor cu dizabilități.

Pentru a promova dreptul persoanelor cu dizabilităţi la o viaţă independentă şi integrată în comunitate, Habitat for Humanity Romania organizează o serie de evenimente sub umbrela Women Build. Această mișcare se adresează tuturor doamnelor şi domnişoarelor care nu se feresc să înlocuiască pantofii cu bocancii, pixul și calculatorul cu ciocanul și care au puterea de a schimba în bine lucrurile din jurul lor.

„Este o experiență unică și mă bucur că am putut, încă o dată, să contribuim nu numai cu cimentul pentru o fundație solidă, dar și cu munca entuziastă a colegilor din companie. Fiecare experiență de voluntariat pe șantierele Habitat for Humanity este o ocazie pentru oamenii din Lafarge România să voluntarieze în beneficiul celor care au nevoie de o casă simplă, decentă şi accesibilă ca preţ. Încurajarea mea pentru toţi cei care vor să se alăture unei cauze care merită este: ”Veniţi alături de noi!”, spune Camelia Săvoiu, CSR&Public Affairs Manager în cadrul Lafarge România.

Până la finalizarea Casei Mihail, vor mai avea loc alte două ediţii ale Women Build: pe 20 iulie şi în august. Înscrierile la aceste evenimente se fac pe site-ul http://www.wb.habitat.ro/.

„Mişcarea Women Build este un concept al Habitat for Humanity International şi a început în anul 1998, iar de atunci până în prezent au fost ridicate 1.600 de case numai cu ajutorul doamnelor şi domnişoarelor care arată că nu se tem de munca fizică şi doresc să-şi ajute semenii în nevoie. Le mulţumim tuturor partenerilor noşti în acest proiect, precum şi doamnelor care s-au alăturat mişcării Women Build şi au demonstrat că oricine poate să devină fundraiser pentru o cauză nobilă”, declară Gabriela Grigori, Director Dezvoltare Resurse şi Comunicare Habitat for Humanity România.

Partenerii proiectului Casa Mihail sunt: Open Society Foundations – Iniţiativa de Sănătate Mintală, PRO ACT SUPORT, Lafarge România, Wienerberger Sisteme de Cărămizi şi Saint Gobain Initiatives Foundation. 

Despre Open Society Foundations - Inițiativa de Sănătate Mintală

În toată lumea, personele marginalizate sau discriminate sunt lipsite adesea de îngrijire medicală sau beneficiază de servicii precare. Open Society Foundations dorește să stabilească politici și practici de sănătate bazate pe modele și promovează incluziunea socială, drepturile omului și justiția. Apără drepturile persoanelor instituționalizate și promovează locuirea în interiorul comunităților ca cetățeni egali cu respect, demnitate, acces la principalele servicii și dreptul de a alege cum să-și trăiască viața.

Despre PRO ACT SUPORT

ProACT este o organizație non-profit având credinţa fermă în potenţialul de dezvoltare al fiinţei umane şi al creării unei societăţi în care fiecare se regăseşte şi contează. Valorile Pro ACT Suport sunt pe cât de simple, pe atât de puternice: încredere, respect faţă de fiinţa umană, credinţa în autodeterminare, justiţie socială, empatie, responsabilitate faţă de generaţiile viitoare. Prin proiectul Casa Mihail, Pro ACT dorește să continue demersul început prin Centrul pilot de incluziune socială - Casa Tufa - de a sprijini persoanele cu dizabilități să devină cetățeni prețuiți de oamenii din jur și contribuabili ai comunității locale.

Despre Habitat for Humanity România

Habitat for Humanity România este o organizaţie non-profit, a cărei misiune este să elimine lipsa de adăpost şi locuirea precară a persoanelor din întreaga lume. La nivel global, Habitat for Humanity a construit şi reabilitat peste 600.000 de locuinţe pentru 3 milioane de persoane din 80 de ţări de pe întreg globul. Habitat for Humanity România a ajutat, până în acest moment, peste 4.000 de familii prin programele desfăşurate în ţară, prin intermediul celor 7 filiale active ale sale din judeţele: Argeş, Bacău, Bihor, Cluj, Dolj, Prahova şi Suceava. În România, Habitat for Humanity România a dezvoltat proiecte diverse pentru grupuri vulnerabile, construind case complet accesibilizate pentru persoane cu multiple dizabilități. În anul 2009, Iniţiativa pentru Sănătate Mintală și Habitat for Humanity România și-au unit pentru prima dată forțele alături de Fundația “Pentru Voi” pentru îmbunătățirea condițiilor de locuire pentru 6 persoane cu dizabilități din Timișoara.

How fragile we are

Duminică, 19 iunie 2011, mă aflam la Cracovia cu Corul SOUND într-o competiţie muzicală corală - CRACOVIA CANTANS. 

Cracovia este un oraş pitoresc, cald, foarte prietenos. Suspect de prietenos. Mă ştiu deja cu o afinitate pentru spaţiul nobiliar catolic polonez dar întâlnirea cu cetatea Cracoviei a fost mai mult decât o simplă.. (re)vedere.

Nu-mi explic de ce mă simt atât de bine în teritorii străine, departe de locurile în care m-am născut, rătăcind prin locuri îndepărtate, pierzându-mă pe străzi pe care n-am mai călcat niciodată şi pe care le simt ca şi cum ar fi ale mele de demult, cunoscute şi răstrăbătute de secole. De multe ori mă pierd în revenie, păşesc pe lespezile străduţelor ca şi cum aş face asta în fiecare zi. Salut vânzătorii, librarii, brutarii şi cofetarii ca şi cum îi cunosc de o viaţă şi trec zilic pe la ei pentru ceva bun sau pentru o vorbă bună. Mă opresc şi beau cafeaua într-o grădină unde se găteşte bine, tradiţional evreieşte, şi promit să revin la cină..

Între timp trebuie să ajung la Gala Laureaţilor. Câştigasem două premii - premiul I la secţiunea Folclor ( şi odată cu asta - voi fi aflat mai târziu - şi statuia Golden Polyhymnia - zeiţa cântului coral), şi premiul al II-lea la secţiunea Coruri Mixte.

După bucuria concertului şi a câştigării premiilor, după ce-am doinit româneşte şi-am răpăit, în final, o Chindie zdravănă, în sala concertului de gală se aşternuse o linişte cuminte. Mulţi colegi dăsuseră năvală spre oraş, ca să devasteze ultimele magazine rămase deschise duminică seara, pentru a procura suveniruri şi, mai ales, provizii strategice cu hrană şi vodkă de cursă lungă (Zubrowka), pentru drumul la întoarcere. Şi cum instinctul de conservare mă părăseşte total din când în când, m-am lăsat şi mai confortabil în scaunul sălii de concerte, bucurându-mă de vibraţia moale a liniştii.

Pe scenă a urcat Koret Ad Libitum din Norvegia care câştigase premiul al II-lea ex aequo, împreună cu noi, la Coruri Mixte şi încă un premiu II la categoria Muzica Sacră. Mi-au plăcut încă de când i-am auzit prima dată - o sonoritate rarefiată aproape, aşa cum e aerul nordic - rece, condensat dar blând după ce te-ai împrietenit cu el, dantelat uneori ca o auroră boreală care-şi caută la nesfârşit contururile. Iar lucrările care valorifică moştenirea lor arhaică, tradiţională, sunt stranii şi fermecătoare, în acelaşi timp. Resimţi energiile primordiale din vastele ţinuturi nordice, imensitatea şi sălbăticia aspră a pădurilor vikinge, balansate în mod armonios (şi salvator) de văzduhurile nelimitate ale orizonturilor scandinave. Corul avea o medie de vârstă mult peste a noastră, însă sunau atât de proaspăt şi adolescentin, că dacă închideai ochii aveai impresia că asculţi un cor de tineri.

Koret Ad Libitum a urcat pe scenă în splendidele costume tradiţionale - fiecare având o poveste aparte, diferită de cea a colegului se scenă, dar rămânând în acelaşi registru stilistic. Cu saboţi, doamnele în fuste largi şi veste multicolore, iar domnii, cu pantaloni treisferturi, foarte şic.

Înaintea ultimei piese prezentate în concert, dirijoarea corului s-a tras într-o margine şi s-a întors spre public, fără ca cei din cor să înceapă retragerea spre culise. Nu am înţeles ce se întâmplă şi am uitat să respir pentru câteva secunde.. până să-mi dau seama ce şi cum, toţi membrii corului s-au orientat drept spre public (de obicei sunt orientaţi în semicerc, cu focus pe dirijor) ca şi cum ar fi vrut să ne privească în ochi pe noi, cei din sală.

Au început să fredoneze ceva, încet, aproape prudent, apoi din ce în ce mai prezent. La refren aveam deja faţa spălată de lacrimi pe care nici nu le simţisem când, cum au pornit.. şi mai ales de unde.. M-am trezit plângând din senin, puternic, abundent. Şi nu am realizat asta decât atunci când mi-am simţit mâinile umede de la "ceva". Nu simţeam niciun fel de apăsare, tristeţe, nelinişte sau încordare. Apa asta vie a ochilor, curgea cu de la sine putere, într-o bucurie şi eliberare aproape străine de mine. O aşa caldă şi puternică expresie a unui răspuns interior mi se mai întâmplase numai o singură dată în viaţă, dar contextele erau profund diferite..

După concert am mers la ei să-i felicit şi să le mulţumesc. Un membru al corului - unul dintre cei mai tineri - mi-a promis că-mi va trimite o înregistrare a piesei, imediat ce ajunge în ţară.

O redau şi eu aici, fiind perfect conştientă că o înregistrare tehnică, electronică, nu va putea reda niciodată baia magică de sunete în care se scaldă cei care cântă împreună cu cei care ascultă cântecul.

http://www.trilulilu.ro/fragile-koret-ad-libitum

Koret Ad Libitum din Norvegia

Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, ediţia a XXIII-a, se încheie azi cu recviemul românesc Pomenire de Ştefan Niculescu

În perioada 24-31 mai s-a desfăşurat în Bucureşti şi în mai multe oraşe din ţară Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, ediţia a XXIII-a, însumând zeci de concerte, recitaluri camerale sau spectacole de operă.

Festivalul a debutat sâmbătă, 25 mai, cu opera în două acte şi un prolog O scrisoare pierdută de Dan Dediu, după piesa omonimă a lui Ion Luca Caragiale. De remarcat, de asemenea, şi opera trans-realistă într-un act The Awake Dreamer/ Visătorul trezit de Mihaela Vosganian, prezentată în premieră absolută la Opera Română, precum şi alte concerte de muzică electronică sau spectacole multimedia,concerte simfonice, vocal-simfonice sau camerale susţinute în întreaga ţără.

Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi se încheie vineri, 31 mai, cu un concert al Corului şi Orchestrei Naţionale Radio, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, concert al cărui program cuprinde Simfonia I de Adrian Iorgulescu, Concertul pentru pian şi orchestră de Zygmunt Krauze, iar în final, recviemul românesc Pomenire de Ştefan Niculescu.

Festivalul SIMN (Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi) este cel mai răsunător eveniment dedicat muzicii noi din România şi are un rol deosebit pentru promovarea celor mai valoroşi compozitori români şi străini, cât şi pentru valorificarea marilor personalităţi româneşti care sunt înscrise în zona muzicii noi.

Ediţia a XXIII-a a Festivalului SIMN şi-a propus o suită foarte variate de evenimente artistice, spectaculoase prin valoarea artistilor participanţi, atât în ceea ce priveşte numele importante de compozitori incluse în programele concertelor, precum şi interpreţii invitaţi în această ediţie a festivalului, mulţi dintre ei vârfuri în muzica românească sau mondială. Prin participarea acestora, Festivalul a reuşit să pună în lumină valoarea indiscutabilă a unui mare număr de lucrări.

Promovarea marilor valori ale creaţiei muzicale româneşti noi în contextul valorilor europene şi universale ale muzicii moderne şi contemporane este un altă ţinţă a Festivalului SIMN 2013. Pe lângă nume ale compozitorilor români confirmaţi deja pe plan internaţional, vor reprezenta creaţia autohtonă, de asemenea, şi cei mai importanţi compozitori ai tinerei generaţi, parte din ei deja prezenţi şi pe plan internaţional. În felul acesta, ediţia actuală va încerca sa evidenţieze valoarea deosebită a muzicii noi româneti în actualul context muzical european. Într-o săptămână de concerte, Festivalul şi-a dorit să aibă un impact în viaţa culturală românească şi să îndeplinească încă o dată rolul de far în cultura muzicală contemporană.

Festivalul SIMN 2013 a inclus 7 zile de concerte desfăşurate în Bucureşti, precum şi o serie de concerte vocal-simfonice, simfonice şi camerale cate au avut loc în mai multe oraşe din ţară, acestea fiind organizate în parteneriat cu principalele instituţii de profil ca Filarmonicile, Universităţile de Artă şi Teatrele Muzicale din Iaşi, Cluj, Arad, Ploieşti, Piteşti, Sibiu, Braşov, Târgu-Mureş, Bacău, Botoşani, Craiova, Galaţi, Timişoara, etc. Ediţia din acest an a găzduit peste 20 de concerte în Bucureşti, de la recitaluri camerale, la opere şi spectacole multimedia.

Mai multe evenimente conexe au fost prilejuite de edţia din acest an, printre care Simpozionul Internaţional “Paul Constantinescu – Constantin Silvestri”, conferinţă susţinută de Zygmunt Krauze o ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa compozitorului polonez, din partea Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, lansarea oficială a Centrului de Informare Muzicală din România, miercuri 29 mai, la Sala "Dinu Lipatti" a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, lansări de CD-uri şi cărţi de specialitate.

Despre Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi

Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi s-a născut imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ca manifestare plină de entuziasm a libertăţii artiştilor de a se exprima liber, de a scoate la suprafaţă lucrările, ideile pe care până la acel moment nu avuseseră cum să le dezvaluie. Mulţi tineri s-au alăturat acestui entuziasm, unindu-se în grupuri, ansambluri dedicate muzicii noi. S-a deschis la acel moment cea mai importantă poartă pentru România, a muzicii contemporane internaţionale, creându-se oportunităţile de comunicare, schimb cultural, circulaţie a creaţiilor dinspre şi către spaţiul românesc.

Toate generaţiile de muzicieni – compozitori şi interpreţi – s-au implicat în naşterea şi creşterea acestui festival care s-a impus în 22 de ani prin continuitate, stabilitate, valoare şi recunoaştere internaţională.

Organizator: Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, în parteneriat cu Ministerul Culturii şi Primăria Sectorului 1 Bucureşti, în co-producţie cu Societatea Română de Radiodifuziune.

Mai multe detalii pe www.simn2013.com