joi, 26 septembrie 2013

Beware (Be Where?!) of that!



Un binecunoscut profesionist în comunicare a fost invitat, aseară, la Moise Guran. Nu am văzut emisiunea în timp real, am anunţat-o decuvreme şi am plecat la Sala Palatului să mă dreg cu… Piticul Atomic :), Berezovsky şi, mai ales, cu Mahler – “Simfonia Renaşterii”. Eficient tratament, să ştiţi. 

M-am întors târziu, pentru că Mahler e Mahler şi sub bagheta Atomicului este şi mai Mahler. Mare mi-a fost mirarea când am găsit în news feed impresiile celor care au urmărit emisiunea lui Moise, înainte să mă pun să văd emisiunea înregistrată.

Unii rămăseseră fermi pe poziţii, însă m-a pus pe gânduri starea celorlalţi… Se “înmuiaseră în şoşonicu toţii, ca să folosesc o expresie simpatică.. Parcă pusese o vrajă peste public, mai ceva ca o zână bună. Şi mai, mai să i se dea dreptate într-un final. Am constatat o puzderie de reacţii, aproape pozitive. Citez câteva, fără să dau nume şi fără să insist asupra lor, pentru că le consider totuşi (SPER) trecătore:

-        -  “Şi-a făcut temele. S-a descurcat bine. Era de aşteptat. Fain duel.”, DAR îşi revine, salvator spre final… “Dacă nu ești atent pierzi contradicțiile.”. Bine că te-ai prins. Pentru asta te felicit! Aici e important să rămânem cu toţii, în ATENŢIE! Se aştepta cineva că va veni nepregătit? :)

-       -   “... este un tip inteligent şi cu vorbele la el. Pot înţelege faptul că nu este de acord cu noi, dar la faza cu 1% a pierdut definitiv puncte.”  – pe sistemul să-i dăm, totuşi, bila albă...
-        -   “Minutul 15. A degenerat puţin.” … Puţin?! :))
-        -   Ş.a. le recunoaşteţi voi...

Am luat de exemplu câteva reacţii – fără intenţia să generalizez - ale celor care ştiu sigur că au izbit pet-ul de asfalt la Universitate. Nu vă cert, pentru că-mi sunteţi foarte dragi, şi tocmai de asta vreau să vă fac atenţi asupra unor lucruri. Să vă aşezaţi pe funduleţ, tot ca la Universitate, să meditaţi şi să analizaţi ce vi s-a întâmplat ascultându-l pe Mr. C.

Este că are putere de fascinaţie şi de seducţie? Este că un pic, un pic acolo, a reuşit să“răsucească” şi să vă cucerească? Şi cât i-a trebuit? 35 de minute de emisie? Ba chiar mai puţin, dacă punem intervenţiile lui Moise. BEWARE (BE WHERE?!) of that!

Dacă vouă vi s-a întâmplat asta (în proporţiile de care vorbim,) gândiţi-vă ce efect are asta asupra echipei lui de creaţie, asupra oamenilor cu care lucrează şi cu care intră în contact zilnic. Este şi asta o stare de geniu. Dar geniul are de ales, nu?

Întorcând întâmplarea pe toate părţile, mi-am adus aminte de o mare lecţie pe care ne-a dat-o un fost profesor de la Ştiinţe Politice, dl. Ştefan Stănciugelu, în anii facultăţii. A venit într-o zi, la curs, pornit. Avea ceva, nu’ş ce. Şi ne-a luat direct: Ce categorie, dintre cele ce urmează, e mai uşor de manipulat: ţăranii, poliţiştii, intelectualii, muncitorii, şomerii…? (redau aproximativ…pentru că “trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri J). Evident că noi, naivii, am zis-o-n cor: "Poliţiştii!" =))) Ei bine, NU, zis-a profu. Intelectualii, domnilor. De ce? Pentru că reacţionează/răspund la ARGUMENTE RAŢIONALE!!! It makes sense? Deci, ca să fii manipulat nu trebuie să fii prost, din contra :))… Un ţăran autentic, un om simplu de la ţară, e foarte greu de dus cu preşul. Un analfabet care analizează la bunul simţ şi e dus mai des la biserică şi-i căruia-i spune lui inima că ceva – ceva nu e în regulă, se apropie mai sigur de Adevăr decât de alţii mai şcoliţi (mea culpa, câteodată şi la mine!...). Ca să dau un exemplu haios al unui alt profesor de-al meu (de religie, în schimb): “Dacă-i arăţi unui ţăran un telefon mobil, te întreabă “Ce-i Drăcia asta?!”… Imediat ţi-o identifică!”.

Pe lângă lecţia asta de care am ţinut cu dinţii să nu o uit şi să trec prin ciurul ei absolut tot ce mi s-a întâmplat apoi viaţă, personal mi-am dublat norocul (ăla mic pe care-l am...) şi de o auto-disciplină de la care nu mă abat: sunt cerebrală şi raţională până la un punct. De la un punct încolo sunt atentă, liberă şi intuitivă. Păstrez partea analitică dar - atât cât îmi stă în putere - o folosesc şi o supun, cu ATENŢIE continuă, părţii intuitive. Mi-am dat voie să fiu aşa, mi-am educat şi încurajat sistemul de alegeri şi de decizie să meargă pe direcţia asta. Nu e nici uşor şi nici dat, aşa, din cer. Trebuie să munceşti un pic ca să ajungi la asta şi să lupţi permanent cu partea ta raţională. Iar în zona intuitivă nu poate intra decât, Direct, Adevărul. Câteodată e posibil să-l simţi fizic, cald şi împăciuitor în capul pieptului. Iar ceea ce nu întruneşte aceste condiţii-calităţi, nu intră. Simplu :) În momentul în care antenuţele mele SIMT ceva “abnormal in the System”, păi poa’ să vină mama şi tata argumentelor şi la mine tot “DANGER” scrie pe burtieră :)); se ridică-n mine un MărăştiMărăseştişiOituz şi “Pe aici nu se trece!”.

Şi cum să faci, totuşi, să nu te laşi prins în tentantele mecanisme argumentative, atât de perfecte, atât măiestrite în logica lor? Păi să iau un exemplu recent, primit de la Dalai Lama. În a doua săptămână de proteste de la Bucureşti, Dalai Lama se afla pe aci, prin bătătura Europei  (Lituania si Cehia, adică) şi oferea conferinţe, prelegeri publice, învăţături. Pe zi îl ascultam live, online, seara mergeam la proteste. Superbe zile, sincer vă spun.

Iată asupra a ceea ce avertiza Dalai Lama: IPOCRIZIA - “Saying nice things and doing wrong actions/making bad things” – scurt, simplu, cuprinzător; analiză la bunul simţ, la suprafaţa lucrurilor, nicidecum în profunzimea metafizică a lor. Dalai Lama a mers până într-acolo încât, într-una din conferinţe,  a “dat o palmă” Organizaţiei Naţiunilor Unite: toate  rezoluţiile ONU au numai cuvinte frumoase care nu valorează nimic atâta timp cât pacea nu este rezultatul lor – redau cu aproximaţie, din amintire...

… În fine, biblicul  “După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:16) - e unul dintre cele mai eficiente scuturi în faţa jongleurilor de cuvinte frumoase şi a formelor fără fond, scut în care şi eu îmi găsesc refugiul.

Mai jos, conferinţa lui Dalai Lama. Notez că pe parcursul conferinţei a atins nu numai problema diferenţei între declaraţii şi acţiuni concrete, ci a încurajat, ca întotdeauna, practica directă, efectivă a non-violenţei, punând în lumină “Puterea Adevărului” versus „Puterea Glonţului / “The power of Truth vs. The Power of Gun” (dacă daţi căutare cu “Dalai Lama Forum 2000” veţi găsi toate intervenţiile publice ale lui Dalai Lama în turul European din septembrie).


În rest, să avem grijă de noi şi să avem îngeri tari!

duminică, 22 septembrie 2013

I en l' amor tot és just i necessari

Răpită de mâhnirea pe care ne-o aduce clasă politică şi de exaltarea protestelor din ultimele săptămâni... uit să mai menţionez şi bucuria minunilor care nu întârzie nici ele să apară, învălmăşite, odată cu celelalte. 

Numai una dintre minunile acestea a fost şi magicul concert oferit de HESPERION XXI - LA CAPELLA REIAL DE CATALUNYA, vineri, la Ateneul Român. 

M-a copleşit, ca de fiecare dată, prezenţa lui Jordi Savall. Încerc să definesc ce schimbă apariţia lui într-un spaţiu şi nu prea pot să numesc. Smerenia şi gingăşia cu care se apropie de sunete, de a lui viola da gamba, îmi dă voie să-l asociez numai unei... prezenţe spirituale unice. Forţând, poate, un pic termenii, l-aş putea numi un "sacerdot" al muzicii? Cred că da... Are ceva ce se poate înscrie în linia unei "funcţiuni spirituale" active, în aria muzicii de data asta. 

Singura pată de culoare pe care a afişat-o "sacerdotul" Savall în ţinuta blândă şi sobră de vineri seara, a fost o eşarfă lungă, roşu-burgund. Detaliul m-a trimis direct la rochia superbă purtată de soţia lui, Monserrat Figueras, la un concert pe care l-au susţinut împreună, tot pe scena Ateneului, acum câţiva ani. Era şi ea acolo, cu el. Şi sunt sigură că Jordi Savall a avut grijă să nu lase "eşarfa" asta acasă :).

*Arianna Savall este fiica lui Jordi Savall şi a lui Monserrat Figueras. Iar ce naşte din iubire, tot Iubire creşte şi dăruieşte. Mulţumesc Jordi Savall şi Monserrat Figueras!


Tot en l' amor s' emplena de sentit.
La força renovada d' aquest cor
tan malmenat per la vida, d' on surt
sino del seu immens cabal d' amor?
És, doncs, sols per l' amor que ens creixen roses
als dits i se' ns revelen els misteris;
i en l' amor tot és just i necessari.
Creu en el cos, pertant, i en ell assaja
de perdurar, i fer que tot perduri
dignificant-ho sempre amb amorosa
sol. licitud: així donaràs vida

vineri, 20 septembrie 2013

La doc in vremuri agitate


În ultima vreme tot merg la nişte investigaţii medicale, în urma unor "atacuri migrenoase" cam puternice şi cam dese. Şi, cu ocazia asta, imi dau seama ce oameni interesanţi şi frumoşi sunt neurologii. Sau poate sunt eu norocoasă. Am întâlnit o neuroloagă foarte haioasă, cu un simţ al umorului pe care rar îl întâlnesc la prietenii mei obişnuiţi (no offence, though J). Cred că, în viaţă, indiferent prin ce treci trebuie să nu te iei prea în serios. Şi cred că reţeta asta şi-o aplică şi miss neurolog.

În fine, îmi zice din prima: "Io nu cred că dvs. aveţi buba pe creier, io cred că faceţi atacurile acestea de la stres, muncă în ture şi în mediu tensionat, odihnă pe sponci, oboseală cronică.... ş.a... dar ca să eliminam toate celelalte variante, haideţi să vă fac un EEG/Electroencefalograma.." - "Oookeei", zic.. am învăţat în timp să nu mă opun medicilor, am mare încredere în ei şi mă abadonez total când sunt pe teritoriul lor (si din fericire am avut multe experiente pozitive cu medicii din Ro).

Mi se pun "bigudelele" respective pe cap.. fire peste fire, am senzatii stranii la atingerea electrozilor. încep să mă gândesc la tot felul de tâmpenii şi ajung inevitabil la imaginea mea cu scalpul prăjit de la te miri ce erori tehnice "neprevăzute"... îmi creşte pulsul, înghit în sec de mai multe ori...dar, stai putin, mi-a zis să nu mă mişc! “trebuie să fac ceva..” şi am făcut. Mantre. În mai puţin de un minut am intrat într-o stare profundă de relaxare. apoi meditaţie. din ce în ce mai profundă. care începuse să-mi placă. când mi-a zis că "s-a terminat", aproape că m-a deranjat. La citire totul ok - ritm alfa, simetric, modulat in fusssuri… apoi.. ups!...  unde delta ascutite, “in salve” J … miss neurolog se uită lung şi întrebător la mine, pentru că e şcolită” la scoala medicinei clasice care îi spune că undele delta inregistrate in stare de veghe sunt considerate “patologice”. şi cum să-i spun că eu am făcut mantre 20 de minute în şir şi că asta acum se vede foaie?!? adevarul e ca nici nu ma asteptasem sa se „vada” negru pe alb, nu mi-a mai stat mintea la asta. vrusesem sa fac putina liniste in minte, pace, frumooos.. desi citisem studii stiintifice cu subiecti supusi analizelor de laborator, in stari profunde de meditatie.. „ufff. ce fac acum?” :)) n-am indraznit sa-i zic atunci dar la urmatoarea intalnire trebuie sa-mi fac curaj sa-i zic, macar asa pentru coroborare date (fara sa excluda unele pe altele):

Cele mai profunde unde din creier sunt undele Delta, foarte lente (mai puţin de 4 cicluri pe secundă), care vin cu o meditaţie profunda. Sunt foarte solide, ca valurile oceanlui, de o putere incredibilă, în calitatea experienţei este solida şi stabila, este foarte dificil de a fi perturbată de conflict, de emotii, de lucruri, care ne sunt contradictorii, de obstacole, de oamenii care ne fac să ne simtim rău şi aşa mai departe. Substanţele care sunt produse numai în această stare de adâncă meditaţie, de exemplu, hormonul de creştere (care, după o anumită vârstă nu mai apar, şi care este important pentru imunitate şi pentru o viaţă în vigoare) şi creşterea nivelurilor de DHEA (hormoni că influenţa actul de umor şi asupra sistemului imunitar); având o frecvenţă extrem de scăzută (0,5-4 Hz), undele delta au cea mai mare amplitudine si joasa frecventa iar prezenţa lor este cel mai adesea asociată cu procesul complet şi amplu al regenerării fizice şi al refacerii ori menţinerii sănătăţii. Delta este starea mintii inconstiente, in care primim informatii care nu sunt accesibile in starea constienta; este starea intuitiei directe, a constiintei profund detasate..

Miss neurolog, ca sa se lamureasca intru totul in privinta undelor mele Delta, a trecut vigilentă la etapa urmatoare: M-a programat, hotarat, la RMN pentru “corelare in context clinico-imagistic”. Bucuria mea! Demult voiam sa fac si investigatia asta, ca sa scap o data pentru totdeauna de toate sfaturile si grijile celor apropiati. Dupa o consultare cu sora in care ne-am amuzat teribil pe faza cu mantrele, m-am dus la RMN decisa să fiu cuminte, să “şed”, nu să şi gândesc (- Mno, ce faci bade? Şezi şi cugeţi? – No! Numa’ şed...). Spre deosebire de EEG, la RMN mi-a plăcut din prima. Pe lângă faptul că începuseră să-mi placă vibraţiile care-mi învăluiau corpul şi capul, ca şi cum mă înfăşura cineva într-un cocon moale de mătase, am simţit cum progresiv încep să “dansez” ritmic în corp şi în afara lui J, odată cu sunetele repetate, calm, ale maşinăriei. Încet-încet, mă prinsese ritmul şi am asociat – pe ne-simţite şi fără să-mi dau seama – singurul ritm exterior care-mi rămăsese ataşat de minte: #unitisalvam #rosiamontana !!! “Fi-r-ar să fie!”, mi-am zis când doamna doctor a venit să mă scoată din cocon şi m-a trezit din protest. “Acum ce scuză mai am?!?” J Şi n-am putut sa-i explic doamnei de ce afişez zâmbetul acela ştrengar, la finalul investigaţiei. 

Azi merg să-mi iau “rezultatele” şi mă gândesc ce-o apărea pe “harta imagistică” atunci când mintea ta şi, de fapt, toată fiinţa ta rosteşte ritmic “Uniţi salvăm Roşia Montana!” 

P.S. am scris in fuga, voi edita textul la intoarcere, acum sunt in mare intarziere :)) voi reveni si asupra titlului. multumesc pentru blandete!

P.S.1. pânza de mai jos a fost pictată cu multă dragoste pentru Roşia Montana şi pentru mine de către prietena mea, Luiza Butaru. trebuia s-o port cumva... la un festival de interpretare muzicală, la Sofia, week-endul ăsta. din motive încă necunoscute mie, festivalul s-a anulat... pesemne, am lucruri mult mai importante de făcut aici, acum, în Bucureşti :) mulţumesc, Luiz drag! Uniti salvăm Roşia Montană!